Advertoriale

Carpe diem!


Viața, un caleidoscop straniu de bucurii, tristeți, împliniri și dezamăgiri, toate puse parcă de-a valma în mișcare de mâna invizibilă a unui păpușar indecis. O alergătură nebună spre o destinație mai mult sau mai puțin incertă, o construcție fără sfârșit a unui castel ridicol din cărți de joc, o călătorie setată pe un pilot automat care ne poartă repede înainte prin bune și rele, prin anotimpurile anului care curg tot mai puțin sesizabile, printr-o înaintare sinuoasă de la tinerețe către senectute. Este profund dureros să realizez că de fapt chiar noi suntem acei păpușari, iar acțiunile noastre și rezultatele lor sunt urmări ale unor sume de decizii perpetue.

Nu există o rețetă a fericirii, însă încercăm un sentiment de mulțumire în strădania de a ne perfecționa pe noi înșine și chiar oamenii și realitatea care ne înconjoară. Nu spun că aceste năzuințe n-ar fi bune, însă uneori observăm că lucrurile nu funcționează doar așa, iar un echilibru de ambiție și simplitate este cu mult mai benefic în folosirea judicioasă a timpului de care dispunem. Îmi iertați îndrăzneala de a generaliza, însă tind să cred că noi toți devenim tot mai surzi la acea voce lăuntrică ce ne șoptește: oameni buni, învățați să vă întoarceți la voi înșivă și la oamenii de lângă voi!

Totuși, tot viața ne trimite și lecții. Ne scutură binișor și vin momente când suntem forțați să asistăm la șubrezirea acelui castel de cărți de joc pe care insistăm să-l clădim. Într-adevăr, mai mult sau mai puțin din el se va nărui tocmai atunci când nici nu ne așteptăm, iar asta mi s-a întâmplat și mie. Acest articol nu își propune să dea soluții, însă îl puteți lua ca pe o destăinuire în care, cine știe, poate veți afla ceva de folos. În general mă feresc să-mi pun sufletul pe tavă și prefer să mi-l deschid doar celor foarte apropiați, însă voi face o excepție de această dată și am să scormonesc puțin prin desaga cu amintiri.

În urmă cu câțiva ani, aveam un serviciu, aparent, cât se poate de mulțumitor. Aveam ocazia să aplic în cele mai bune condiții o bună parte din pregătirea profesională de până atunci, iar oportunitățile de a realiza o mulțime de lucruri și de a întâlni oameni fascinanți erau nesperate. Mi se oferea oportunitatea de a învăța și acumula o experiență remarcabilă și totul pentru un venit oarecum mulțumitor. Cu alte cuvinte, programul de lucru nu îmi permitea sub nicio formă să mă plictisesc, iar fiecare nouă zi îmi aducea noi provocări, ideal pentru mine, deoarece unul dintre eternii mei dușmani este rutina.

Și totuși, eu nu mă opream. Deși serviciul era foarte solicitant, îmi doream și mai mult, iar în timpul liber, pe lângă activitățile gospodărești de acasă îmi acumulam o sumedenie de alte sarcini, cu care însă prefer să nu vă încarc memoria, rezumându-mă a spune că erau activități legate, sigur că da, tot de partea profesională. Și cum parcă nu era de ajuns, la acestea am mai adăugat și un curs de învățare a limbii chineze. Minunat, nu?

O vreme toate păreau să meargă strună, iar eu, pe măsură ce realizam mai multe lucruri, deveneam și mai dornică să fac mai mult, iar în privința timpului liber parcă nici nu observam că îmi devenise aproape inexistent. Sigur că ajunsesem să-l risipesc pe calea unor obligații himerice, fugind de mine însămi și adesea de cei dragi, însă în acele momente nu puteam vedea și nici înțelege asta.

Desigur, a venit însă și la mine acel moment când lucrurile au început să se schimbe. Treptat, locul reușitelor a început să fie luat de multe frământări, lacrimi, nopți nedormite și renunțări. Observam cum atât fizic cât și psihic aveam de suferit, ajungând să realizez că a continua lucrurile așa însemna să mă îndrept spre o destinație primejdioasă a incertitudinii și sigur că, forțată de împrejurări, am început să renunț la toate acele himere, una câte una. Activități, proiecte, cursuri, serviciu și, ulterior, chiar sănătate, rând pe rând s-au risipit. Nu vă îngrijorați, acum sunt bine. 🙂

Și totuși, m-ați putea întreba dacă am mai rămas cu ceva de atunci. Răspunsul la această întrebare am să-l dau astfel: am rămas cu familia, sănătatea, lucrurile care îmi sunt dragi și, în definitiv, am rămas cu mine însămi, cu sinele meu autentic. Și da, am mai rămas și cu o parte dintre activitățile de atunci, iar una dintre ele este un vechi hobby drag și anume confecționare unor bijuterii și flori din mărgele, datorită căruia a luat naștere și acest blog pe care vă scriu. Susțin mereu că un hobby este un prieten de nădejde.

Există o sumedenie de oportunități care ne pot smulge din zilele cenușii ale rutinei. Fiecare dintre noi avem posibilitatea să alegem. După cele multe ore petrecute la serviciu și în compania altor corvoade, este esențial să descoperim și activități care să ne relaxeze, să ne ajute să ne exprimăm, să visăm, să simțim că dăruim lumii o parte din frumusețea noastră interioară. Nu știu, poate descoperiți că vă place să cântați la un instrument, acest lucru aducându-vă liniște interioară, ori dimpotrivă, poate vă place adrenalina, iar puțin alpinism este opțiunea perfectă pentru evadarea din obișnuit. Fiecare dintre noi are un răspuns și un leac potrivit.

De pildă, Experimentează.ro poate fi furnizorul tău de experiențe, oferind posibilitatea de a alege din sute de experiențe potrivite pentru fiecare personalitate. Cât mă privește pe mine, este suficient să arunc o privire peste multitudinea aceea de variante și imediat găsesc cel puțin două care îmi surâd. De mult doresc să încerc un curs de olărit, deoarece m-a fascinat mereu măiestria cu care mâinile dibace ale meșterilor olari reușesc să modeleze adevărate minunății. Astfel, în secțiunea Experiențe dezvoltare personală, am găsit un atelier de ceramică decorativă, olărit și pictură pe ceramică, precum și o variantă inedită, un răsfăț aproape regal, și anume un week-end într-un castel medieval unde înveți să modelezi ceramică de Cucuteni.

V-aș mai da un exemplu. Eu sunt una dintre acele persoanele pentru care răul de înălțime reprezintă un impediment în calea aventurilor la înălțime, dar asta nu mă poate opri să visez la oportunitatea unui zbor cu balonul cu aer cald. Experimentează.ro pune la dispoziția amatorilor de așa ceva experiențe memorabile în acest sens. Toate acele variante sună atât de bine!

Prin urmare, dacă ar fi să trag o concluzie, pot spune că în urma experienței pe care v-am împărtășit-o, am învățat că în viață este bine să ne creăm o disciplină interioară, să învățăm să păstrăm un echilibru între datoriile sociale și viața personală, să ne obișnuim să dăm consistență timpului nostru prin realizarea unor lucruri care ne definesc pe noi și pe cei dragi nouă. Viața va fi oricum o alternanță de urcușuri și coborâșuri, un val ce ne aduce reușite, urmat de un altul ce ne stropește cu greutăți. Cu toate acestea, povestea vieții noastre poate fi frumoasă, dar asta depinde mai ales de noi, cei care o scriem.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020, proba 2. Lecții de viață transformate în experiențe pozitive.

3 gânduri despre „Carpe diem!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s