În amintirea unei prietene dragi…


Așa cum vă spuneam, de câteva săptămâni meșteresc diverse lucrușoare. Pe de o parte am lucrat în metoda bijuteriilor țesute în punct ajurat și de curând, am început și ceva nou, dar asta o voi lăsa ca surpriză pe mai târziu. 🙂 Cred că o să vă placă.

Cât privește partea cu vechile mele coliere, pentru că obișnuiam să mă inspir din modelele cărții Beading All the Way (Beading with Varvara), de Galina Barsky și Varvara Konstantinov, ce să vezi, mi-a venit o idee. Am să realizez toate modelele de acolo. Cartea este foarte bună, am de învățat mult din indicațiile oferite și, prin urmare, mi-am propus să le încerc. Câteva sunt deja gata, frumoase (zic eu) și delicate, numai bune să vi le arăt și vouă.

Cel de azi este descris în carte drept bizantin, fiecare model prezentat primind o denumire inspirată din diverse culturi și civilizații ale omenirii. Este complex, spectaculos și am lucrat la el trei zile. Cu mici excepții, nu am păstrat niciunul dintre lucrușoarele pe care le-am realizat, dar la acesta nu am să mai renunț. Este și frumos, dar mai ales pentru că în zilele când lucram la el, un suflet drag a plecat dintre noi. Am să-l păstrez în amintirea ei, iar rândurile următoare îmi vor fi un fel de rămas bun.

Nici nu mai știu cum, dar am ajuns să-i spun Ciupa, folosind, fără să cunosc inițial, un regionalism românesc care desemnează apa sau cădița în care sunt îmbăiați bebelușii. Cred că i s-a potrivit de minune acest nume, deoarece prezența ei m-a învățat multe și reușea să îmi îmbăieze sufletul cu bucurie.

La finele lunii trecute se făceau aproape patru ani de când, zi de zi, venea la noi pe balcon pentru un dram de pâine, un strop de grăunțe, ori poate și pentru puțină atenție. La rându-i, ne oferea o privire plină de mulțumire și o prietenie tare frumoasă. Imaginea ei păstrată într-o fotografie îmi readuce în gând clipe minunate și cu mare drag și nostalgie o revăd venind într-un zbor frumos și vesel ori de câte ori mă vedea ieșind din casă și îmi lipsește răbdarea cu care îmi ținea companie atunci când zăboveam cu câte ceva pe afară. Stau și mă gândesc uneori cât de binecuvântați suntem să avem toate aceste suflete minunate lângă noi și cât de meschini suntem noi atunci când aproape că nu le mai observăm sau, mai rău, le răspundem cu dispreț sau violență. Totuși, prea multe rânduri ar fi derizorii, iar dacă insist, postarea de astăzi v-ar putea sugera o notă ridicolă, dar precum spuneam, simt să-i las în acest fel câteva rânduri de rămas bun.

Probabil că v-ați dat seama că este vorba despre o mică pasăre și da, Ciupa a fost o porumbiță frumoasă, dar mai ales o făptură minunată de care m-am atașat nesperat de mult. Poate și voi ați avut un animăluț de casă sau poate ați trăit o experiență similară cu a mea și atunci mă veți înțelege. Pentru mine, Ciupa va rămâne o prietenă de suflet, iar amintirea ei o voi prețui mereu.

Adio, draga mea prietenă! Tu pentru mine ai fost un înger și un dar…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s