Frumoasă amintire din Turcia…

Luna trecută, viaţa m-a purtat pe meleagurile Turciei, o ţară extrem de frumoasă, un tărâm de basm, istorie şi mit, o cultură şi o civilizaţie de o frumuseţe şi un mister aparte. În cele 12 zile de călătorie, am avut şansa de a descoperi lucruri uimitoare şi frumuseţi la care nu m-am aşteptat. Acum, revenită acasă, sunt sigură că o bună parte dintre acestea, desprinse parcă dintr-un vis frumos, mi le voi aminti mereu.

În doar câteva cuvinte, aş aminti măreţele Istanbul şi Ankara cu palate şi moschei grandioase, fascinanta Cappadokia, însoritele staţiuni de la Mările Egee şi Mediterană, Pamukkale cu ale sale terase calcaroase de un alb imaculat, locuri încărcate de istorie precum Efes, Milet, Didima şi Troia impregnată de mirificul homeric şi aş putea să continui cu multe altele, însă blogul meu nu este dedicat amintirilor din călătorii şi nici nu aş dori să pară că bravez, plictisindu-vă. Cu toate acestea, de pe acele meleaguri de vis şi încântare, am revenit cu mărturia unei frumoase amintiri, iar aceasta aş dori să vi-o împărtăşesc.

În ţinutul Cappadokiei, desprinsă parcă din realitatea palpabilă, am vizitat Uchisar,  important centru turistic al regiunii. Aici, îmi amintesc că admiram cu multă emoţie şi sfială straniile formaţiuni din tuf vulcanic, iar de undeva de pe un mic platou, zăream în depărtare măreţul castel Uchisar, spectaculoasă împletire a meşteşugului mâinilor dibace ale oamenilor de acolo cu măreţia naturală a creaţiei divine. Uimitor!

Însă tot aici, mai aveam parte de o surpriză. În general, igenioşii negustori turci te îmbie să cumperi fel de fel de lucruri, de la obiecte de o reală valoare, la cele mai neînsemnate bazaconii, care pentru negociatorii lamentabili, aşa cum sunt şi eu, înseamnă de cele mai multe ori bune motive să se întoarcă acasă cu buzunarele cât mai uşoare. Cu toate acestea, la Uchisar, am aflat o doamnă minunată, un suflet special, cu o privire caldă şi bună şi nişte mâini de aur. Întinse direct pe jos, femeia vindea numeroase obiecte, cele mai multe făcute chiar de ea. Printre şaluri, pălării, păpuşi haioase confecţionate din cârpe, am zărit şi nişte bijuterii minunate. Văzându-mă interesată, a alergat sprintenă şi cu multă veselie în interiorul care se poate zări şi într-una dintre pozele de mai jos şi a revenit grăbită să-mi arate un lucruşor început, încercând să mă facă să înţeleg că totul era făcut de mână. De altfel, la cât erau de frumoase şi cât de îngrijit erau lucrate, nici nu aveam motive să cred altceva. Apoi, cea mai mare greutate a fost să reuşesc să-mi aleg unul dintre minunatele coliere, croşetate din fire multicolore şi dragele mele mărgele de nisip. Timpul însă ne presa, trebuia să ne continuăm călătoria şi astfel m-am decis să aleg colierul care mi-a atras atenţia pentru prima oară şi pe care vă invit să-l admiraţi şi voi. Îl voi purta mereu cu drag şi îmi va aminti cu nostalgie de acele zile însorite.

Vă mulţumesc, scumpă doamnă!

2 thoughts on “Frumoasă amintire din Turcia…

  1. nu am vizitat turcia… dar colierul tau chiar imi place… chiar mi-ar palce sa-l pot atinge…
    sa te bucuri de el… si sa-l porti sanatoasa…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s